am ajuns sa fiu joaca unor oameni care nu stiu ce e cu viata lor. sa nu mai suport sa nu imi fie luate in seama vorbele, parerile mele ca om pentru ca niciodata nu au putut sau nu au vrut sa ma inteleaga cei care trebuiau sa o faca. critici... asta e cadoul cu care m-am ales. sunt folosita sa le alin lor suferintele, nu se pot privii in oglinda sa vada cine sunt,  nu au curaj.. si e dureros mai ales daca incerci sa mai salvezi ceva si tot ce faci e in zadar. nu credeam ca voi ajunge intr-un moment mai dificil. se aduna si rabufnesc. doare.. dar nu ma crede nimeni.
nu vreau sa fiu o marioneta asa cum nu vreau ca nimeni sa fie asa pentru mine. mi s-au reprosat lucruri pe care eu nu le-am cerut...
vreau liniste si oameni cu caracter, oameni cu adevarat.. stii vorba aia multa lume oameni putini...